Teatral.

Tragem perdelele vişinii pentru a dezgoli un organism cancerigen şi impulsiv, un organism ce se agaţă cu ultimele sale tentacule de bătăile unei inimi în plină decădere. Zace pe o plajă cu morminte, un separeu mortuar în care fantomele canibale ce aparţin trecutului îţi devorează sinapsele. Palmierii se înalţă ironic printre statuile de marmură carbonizată.
-Somnifer?- Nu, doar o plasă de prins muşte în mijlocul scenei. Musculiţo, ce-ar fi să te descalţi când vii în vizită?
-Color?- Pe jumătate. Mai am şi tabla de şah aruncată la recycle bin acum 28 de minute, şi curcubeul cu handicap din filmele mute, şi o piesa de teatru scrisă cu smoală şi vopsea pentru blonde.
-Ultimul act?- O bomboană comunistă ce aleargă pe străzile Londrei îmi distrage atenţia. E drogată cu răşină şi râs de guguştiuc. Da, doi melci răsuciţi în zig zag printre aripile unei libelule. Vreau doar să-ţi strâng mâna şi aripile în menghină…

Identitate.

Rochie bufantă din secolul al XIX-lea. Muzică ambientală. Subconştientul ne poartă foarte strâns amprentele, legate cu o funie groasă. Escaladez zilnic acest lanţ al materialismului în continuă evoluţie. Mă poartă bocancii pe aceste plăci tectonice, sau poate doar joy-stickul subconştientului.
-Eşti?- Întrebarea e clasică, răspunsul "random".
Mestec bucăţi de iarbă.
-Sunt?- Un ochi disecat, neuroni şurub şi trei hărţi pe masă.
-Sufletul?- Momentan în Congo.
Un melc desenat undeva sub rotula stângă.
"fotograf al realităţii"