- Care e cel mai preţios dar ce l-a primit imaginaţia ta în ultimele 400 de zile?
Ar putea fi vorba despre nişte mici lecţii.
Am învăţat cum să renunţ. Nu ştiam să fac asta până ieri, când în drum spre gară un ghiveci cu flori s-a prăbuşit neajutorat în faţa mea. Mi-am dat seama că el a renunţat la înălţimi în favoarea solului. Uneori lucrurile cocoşate pot fi mult mai drepte decât cele a căror povară nu o cunoaştem încă.
Am invăţat să aştept, în timp ce tu îţi parcai maşina. Pentru un moment am crezut c-ai plecat, dar monstruleţul din capul meu a fost încet încet redus la tăcere.
Am învăţat să merg şi să vorbesc, iar azi cuvintele sunt o licoare fermecată.
Totuşi acum, când plouă cu furie, o să-mi rezerv timp şi o să-ţi dăruiesc tăcerea. Manualul de instrucţiuni îţi va spune cum să te joci cu ea. Cel mai important este însă ceasul ce l-ai uitat la mine pe birou. Mi-e teamă că va îngheţa şi se va sparge.
Unde va curge timpul atunci când noi vom fi deja plecaţi spre două ţărmuri diferite?
