De-aş putea ţi-aş ghici până şi în boabele de cafea; ţi-aş prezice viitorul, probabil puţin nuanţat pentru că m-aş autoinvita în el. Aş arunca apoi boabele, dar mai întâi aş face vrăji cu ele. Vrăji mărunte, nevinovate.
Ţi-aş croşeta o pătura pentru zilele în care doreşti să-ţi iei prânzul în Hoia sau pe o câmpie din Asia.
Ţi-aş găti în fiecare dimineaţă, ţi-aş amesteca gândurile cu ale mele şi ţi-aş călca toate cămăşile în carouri.
De-aş putea ţi-aş cânta sau desena, dar uneori mi se pare imposibil; când te văd simt că n-am voce şi nici creioane.
