Eu desenam cercuri în chiuveta udă, iar Else stătea pe parchet, rezemată de peretele verde. Sorbea uşor dintr-o cană cu lapte cald, iar părul ei brunet era strâns la spate într-o coadă lejeră.
Ea îmi vorbea de parcă aş fi fost Freud şi aş fi ştiut totul despre vise.
- Ştii, cred că ego-ul meu se întoarce la începuturi.
Am visat azi noapte că jucam un joc. Se numea “Cine s-a schimbat?”
X, Y, Z şi T erau acolo, aranjaţi sub formă de pătrat.
X avea o ţigară în mână, părul castaniu răvăşit şi tricoul murdar cu vopsea albastră; el era dorinţa, deci cel mai uman lucru.
Y era chiar în colţul opus, cei doi formând o diagonală. Era îmbracat în nuanţe de verde şi maro şi se comporta extrem de cald, cântând la chitară; el era prietenia.
Visul continua cu Z, care citea dintr-o carte de filosofie. Părul brunet îi era prins la spate într-o coadă, avea ochelari cu ramă subţire şi o cămaşă albastră în stilul celor din anii 80; el era speranţa.
Şi ultimul era T, care iniţial stătea ghemuit în colţul său; apoi se ridică şi era cu un cap mai înalt ca mine. Avea părul blond, ochii verzi şi un început de cioc; el era iubirea.
Eu eram în mijlocul pătratului şi învârteam o sticlă. L-am ales pe T. El m-a întrebat: “Cine s-a schimbat?”. Atunci am vrut să sparg pătratul, dar mă loveam de pereţi şi se strângeau în jurul meu ca o membrană. M-am trezit.
Spune-mi tu Richard, cine s-a schimbat? –
O priveam în continuare tăcut şi m-am speriat că va plânge. N-a făcut-o, aşa că i-am răspuns cu un glas jos: “Doar dragostea. E pe o altă stradă din Austria, sau poate Praga.”
