15 noiembrie 2010

Despre pietre...

Îmi învârteam ieri rochia
La carnavalul trist,
Te-am căutat prin corturi
Credeam c-am să te vad,
Luptându-te cu leii
Cântând la un trombon,
Sau poate ca un clovn.
Dar nu erai acolo
Mă-ntreb... unde ai fost?
Poate pe-o plajă mică
Bahamas, poate Congo?
Cu pietrele în şlapi
Şi c-un batic în păr
N-am ştiut, nu ştiu nici azi,
De unde să te chem.
Şi mai vorbesc cu scoica
O-ntreb despre trecut
Îmi spune că-i târziu
S-arăt, să simt, să spun.
N-ai să te-arăţi nici mâine
La stâncile pustii,
N-ai să te-arăţi şi ştiu
E prea tarziu sa-ti scriu.

Nu îmi găsesc azi timpul
Nici mersul, nici parfumul
Nici rochia cenuşie
S-au dus toate... ca fumul. 

2 comentarii:

  1. ioaaa:x
    ador poezia si-mi place cum se incheie.
    btw, arata mult mai bine blogul acum;)

    RăspundețiȘtergere