Azi.

A început azi dimineaţă, deodată cu visul ce mi-a perturbat somnul; câteva pahare sparte, un ecran de telefon imposibil de privit şi speranţa că astăzi voi râde mai mult ca niciodată.

Bătea o briză uşoară, aducând cu ea miros de nisip şi păsări călătoare şi împingând norii departe de mâinile noastre obosite. În stânga o cabană mică şi părăsită îşi consuma micul dejun, iar câinii îi dădeau târcoale şi o apărau de străini, adică de noi.

Noi ne aşezăm în stratul de iarbă; verde, intens, ne cuprinde ca pe nişte păpuşi de plastelină jucându-se cu noi aşa cum îi dictează soarta. Spunem cuvinte magice şi apoi desenăm fluturi, îi decupăm, le dăm drumul să zboare. Sinceritate.

Am cântat împreună; toate acele mici părţi ce s-au destramat acum ceva timp par să revină împreună, lipite parcă de un super-glue invizibil.

Primăvara se îndrăgostesc oamenii. Primăvara îmi place să vorbesc la plural şi să-mi împletesc părul. Primăvara vreau să mă iei de mână şi să mă duci în fiecare zi într-un loc simplu, sincer, perfect, plin cu bondari şi mămăruţe.