ca un semizeu în noapte,
am îmbătrânit mereu.
În penumbră, prin mesteceni.
Pasul tău şi mersul meu,
am îmbătrânit mereu.
Ochiul meu, ca o magie,
e trecut, e viitor,
e o coală de hârtie, e pierdut pe trupul tău.
Am îmbătrânit mereu.
Am pierdut-o, e deplină,
inima, a putrezit.
Când?
Nimeni n-a ştiut, nu ştie,
dar tu ştiu că m-ai trezit.
Mersul meu e dansul vieţii,
pasul tău e tot ce vreau,
să-l sărut, să-l strâng la piept,
am îmbătrânit mereu.
Depravată, ca o scoică,
un balaur, căpcăun,
sunt o fire dificilă, o păpuşă din săpun.
Spală-mă cu apă caldă şi topeşte-mă acum.
Am îmbătrânit mereu,
ca un orb, un semizeu,
văd prin tine, simt prin tine.
Iartă-mă, sunt doar un om,
eşti salvarea mea deplină.
