09 decembrie 2008

Cotidian (I)

Un loc al perfecţiunii trecătoare, al frigului, al mersului pe jos.
Cotidian.
Monoton.
Chelnerul aduce ciocolata caldă într-o
canistră verzuie. Else îşi roade unghiile, şi creierul, şi senilitatea. Ea face contrabandă cu sentimente: ieftine, scumpe, materialiste, doi în unul. Da, ciocolată caldă cu scorţişoară ce împrăştie un miros insuportabil (în sens pozitiv).
Detectivul apare de după o cortină vişinie şi se aşează la masa cu piciorul strâmb. Else îi oferă o ţigaretă cu piper. “Holmes” refuză nepoliticos.
-
Să trecem la subiect, domnişoară Schwarz. Cu ce v-aş putea ajuta?
-
Şi cu ce nu m-aţi putea ajutaAm nevoie să urmăriţi pe cineva. Plătesc oricât, banii nu sunt o problemă.
Un zâmbet
acru, de douăzeci şi patru de secunde.
-
Desigur, despre ce făt-frumos academic e vorba de data aceasta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu