M-am trezit pe o placă galbenă de surf în mijlocul Oceanului Pacific.
-Lostriţa-
Mestec o carne transparentă de peşte umanizat. Mi-e sufletul plin de oase şi vreau să le dau drumul peste cenuşă, rugină şi pesticid. Influxuri de teamă şi nonsens.
-Micul-dejun- Îmi ung felia de pâine cu un unt expirat. De ce se schimbă timpul? De ce mi-e fărâmiţat trupul de fulgere platonice? Aparatul digital îmi desparte părţile componente dezagregându-le.
-Sconcs.- Avem cinci trestii pentru a ne sugruma trecutul. E înşurubat pe o scândură plutitoare.
Şi sunt tot aici, Pacificul îmi dezdoaie tendoanele metalice şi mâinile de tinichea: o pungă de plastic ce sufocă aerul şi arsenicul prelins pe degetul mic. Contrast? Doar două puncte şi o virgulă minusculă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu