16 decembrie 2008

Nenea Grim şi cer cu bombe.

E un braţ vechi, dărăpănat, cel ce-mi bate în fereastră. Şi totuşi, afară e soare… Mi-e frig? Un frig polar, cu gheare îmbătate de către timp. Maschez.

Punem un lacăt, încuiem, deschidem alte porţi. Vreau să-mi dau drumul, să mă desprind de acest labirint infernal, de aceste trepte ce oceanul le-neacă. Eternitatea?

Şi unde ţi-e umbra?
Unde se plimbă? De ce nu o cauţi, de ce nu o legi de tine cu sfori groase?
Exuberanţa. Dăm din pletele blonde pe un ritm de muzică de actualitate. Şi ne simţim bine, visăm la perfecţiune în timp ce ne consumăm vodka din pahar.

E o amintire culeasă de pe un raft, două ciocolăţi şi nişte file rupte dintr-un caiet abandonat de stăpân. Da, promit, de mâine îmi voi redobândi coerenţa. Şi gândurile şi soarele de printre tufele de toamnă.

Sunt eu?

Logic invers proporţional.
Da, mâine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu