.

Domnul Borcănaş se va simţi dacă va citi aceste rânduri.

1. Ne confruntăm cu o problemă psihologică. Gravă, de ultima oră. Neuronii se complică şi încearcă într-un mod disperat să salveze specia umană de la o distrugere. Da, ştiu, e o mini-ciudăţenie complicată, ce nu oferă prea multe explicaţii suplimentare, ci doar informaţii scurte şi la obiect.

2. Gasteropode. O clasă obscură. Cine suntem? Organizaţia de prăjit cartofii a intrat într-o scurtă vacanţă. Dar vom da boxele tare şi ne vom folosi complicatele sinapse pentru a ne înfrumuseţa sufletul şi pentru a înţelege altceva din banalitatea cotidiană a lucrurilor.

3. Da, bine, insipid. O culoare brună a copacilor din jur. Captează lumina stranie aruncată de umbrela solară. E cu pinguini pe ea. Şi azi mă cunoşti mai bine decât crezi, doar că nu-ţi dai seama. Îmi ţii bucăţi din suflet în mâini, se scurg, se preling. Ca de obicei, un drum complet, un alt cerc început, dar poate atât de previzibil.

Bine domnule Borcănaş. Organizaţia asta ar trebui să-şi găsească un scop, nu credeţi? Microundele ar putea să o bronzeze mult prea tare. Muntenia e un loc potrivit, cred.
Un soare de mai şi trei pânze de paianjen. Am elaborat nebunia în mult prea multe rânduri… Dar nu sunt castraveţi aruncaţi şi nici borcane sparte prin apropiere.