Suntem doi, despărţiţi de o barieră subţire, aproape invizibilă.
Ai aşteptat ca timpul să-ţi aducă înapoi ce ţi-a furat. Izolat într-un sat nordic, unde pescăruşii vorbesc şi pietrele se-nchină zeilor, ai stat s-asculţi în fiecare noapte bătaia din palme a valurilor. Ţi-a încărunţit părul şi mâinile-ţi sunt rănite, ai săpat prea mult în căutarea nemuririi. Te mai văd câteodată cum îţi strângi lucrurile de pe masa prăfuită de lemn, iar apoi pleci. Niciodată nu voi afla unde.
Eu îmi petrec timpul pierzându-l. E foarte simplu, nu trebuie să faci nimic. Când fantomele mă prind de gleznă încerc să scap. Uneori reuşesc să fug, alte dăţi mă trezesc în faţa aceleiaşi farfurii murdare şi nu-mi dau seama cum aş putea să o curăţ. Nimic nu pare să funcţioneze.
Când vreau să zbor îmi închipui o plută cu doi străini pe ea. Se lasă purtaţi de curentul rece şi pescaruşii vorbesc limba lor.
Cineva ia un burete de pe jos, e plin de praf de cretă, şi şterge această tablă a trecutului.
Cumpără-mi mănuşi roşii, umbrele sau pantofi; degeaba, nimic din ce-am cântat nu mai poate fi transformat în tăcere.
"nimic din ce-am cântat nu mai poate fi transformat în tăcere. "
RăspundețiȘtergereStii cat de frumos suna asta??
E melodios parca... Imi place mult felul asta de a spune lucrurile...stii , imi aduce aminte de un citit preferat al oarecarei existente epice din viata mea [:))].. dar nu conteaza asta.
Am asa de multe deja-vu-uri citindu-ti randurile...
Stii? Bariera asta exista doar datoritavoua. Defapt, barierele exista datorita oamenilor, ei pun bariere si tot ei le doboara. De ce sa pui bariere cand poti sa lasi vidul sa se umple cu cuvinte si sunete armonizate?
Nu are rost...
Imi place, enorm, ca deobicei!
Wonderful job >:D<!