Vocea ta e ca un pansament ce se înfăşoară în jurul mâinilor mele arse. Ascultă-mă, azi, te rog ascultă-mă. Aş vrea uneori să dansăm, ca două păpuşi într-o cutie muzicală. Să porţi un costum simplu, negru şi eu o rochie albastră. Aş vrea să-mi pui flori în păr când răsare soarele.
Umbrela cu pete roşii se deschide, iar ploaia o erodează încet, ca un prădător fără milă. Am un monstru sub pat şi-mi spune că n-o să mă iubeşti niciodată. Mă joc cu bondari, îi rog să mă-nţepe, mi-e frică şi fug. Vrei să fugi după mine, te rog?
Îţi memorez cuvintele şi mă joc cu ele când dormi sau pleci. Ştii, e ciudat când mă trezesc dimineaţa. Aş vrea să simt miros de cafea şi iasomie, dar simţurile refuză să mă asculte. Mă-ntreb… pot să fac eu ceva pentru tine? Pot să-ţi iau mâinile în ale mele şi să ai încredere în mine? Pot să fiu ca ploaia, să-ţi spăl părul şi să mă joc cu el?
Ceva mai profund as fi preferat:) Si da ai dreptate nu te ascult deloc=)))
RăspundețiȘtergere:)) Iar ajung să îmi dau comentarii singură ca să te contrazic pe tine. Şi ştiu că de fapt mă asculţi, nu-ţi face griji.
RăspundețiȘtergereŞi e profund! (nu mă contrazice, te rog)